The Northman pe VOYO. Ritualuri, ofrande, sacrificii și un Alexander Skarsgård urlând ca lupii către zei, în rol de viking

În noaptea de Halloween, și până de Sfântul Andrei, ne putem exorciza fricile în spațiul sigur al casei noastre, cu filme horror.

Articol de Gloria-Mona Stroescu

Din 31 octombrie, de Halloween, și până pe 29 noiembrie, când se practică o serie de ritualuri menite să țină la distanță strigoii și spiritele rele, conform tradiției populare românești de Sfântul Andrei, e o perioadă în care parcă simțim nevoia să exorcizăm frici în mediul sigur al sălii de cinema sau al casei, așa că alegem de multe ori un film horror. Citeam că o tradiție populară românească de Sfântul Andrei, care are mare legătură și cu cele de Halloween, este cea legată de lupi. Sfântul Andrei este stăpânânul lupilor, fiind cel care îi protejează pe oamenii atacați de aceste animale, despre care se crede că, în noaptea cu lună plină, se transformă în vârcolaci.

Fără să fie film cu vârcolaci, ci un revenge thriller plasat în Islanda medievală, The Northman/Vikingul (2022) - film pe care îl puteți urmări pe platforma VOYO - ni-l arată pe impunătorul Alexander Skarsgård în rol de viking care mușcă și scuipă bucăți din adversari urlând ca lupii către zei. E un film tenebros, brutal, sângeros, care poate lua prin surprindere chiar și pe fanii serialelor sângeroase precum „Vikings” sau „The Last Kingdom”. Vedem ofrande şi sacrificii, ritualuri, invocarea spiritelor și zeităților nordice, plus violență ce nu recomandă The Northman spectatorilor sub 15 ani. Filmul este regizat de Robert Eggers (The Witch, The Lighthouse), care va lansa Nosferatu în România pe 3 ianuarie 2025.

The Northman este înțesat de staruri, de la Alexander Skarsgård, la Anya Taylor-Joy, Nicole Kidman, Ethan Hawke, Willem Dafoe. Dar dacă masivul Alexander Skarsgård se integrează în peisaj, cu greu putem să credem că serafica Nicole Kidman este o femeie a acelor timpuri și ținuturi. Anya Taylor-Joy apare ca Olga, „vrăjitoare a pădurii de mesteceni” și cea de care se va îndrăgosti (aparent) neîmblânzita fiară care a devenit personajul lui Skarsgård. N-au existat portrete ale vikingilor, nici monumente care să le păstreze amintirea ori să le preamarească înfăptuirile, iar dacă nu ar fi momentul în care personajul lui Alexander Skarsgård își deschide sufletul către Olga, cu greu am fi putut găsi ceva care să ne facă să empatizăm cu lumea aceasta brutală, sălbatică, despre care am fi putut crede că e doar un construct fără nuanțe în jurul imaginii clișeistice a violenței brute a vikingilor.

Prințul moștenitor Amleth (Alexander Skarsgård) fuge pe mare când tatăl său, regele Aurvandil/„Corbul de război” (Ethan Hawke), este ucis chiar în fața ochilor săi de către unchiul lui, Fjölnir (Claes Bang). Micul moștenitor jură să îl răzbune. „Te voi răzbuna, tată! Te voi salva, mamă! Te voi omorî, Fjölnir!, repetă în timp ce vâslește departe de ținuturile ce îi aparțineau de drept. Iar dacă asta ne duce cu gândul la Hamlet, trebuie menționat că legenda scandinavă a lui Amleth l-a inspirat, de fapt, pe Shakespeare. Pentru scrierea scenariului, regizorul și scenaristul Robert Eggers a colaborat cu romancierul și poetul islandez Sjón.

Departe de casă, pe meleaguri slave, Amleth adult este sclav, pus să participe la raidurile de vânare a altor scalvi. Dintre aceștia, posibilii luptători sunt păstrați, iar cei mai slabi și niște femei pentru treburile gospodărești sunt trimiși spre vânzare tocmai lui Fjölnir, care și-a pierdut regatul furat prin fratricid, iar acum este retras pe o insulă pustie. Amleth profită de situație și se urcă pe barca cu sclavi „de mâna a doua” pentru a ajunge la Fjölnir. Acolo va dezlănțui iadul pe pământ, după cum își promisese, cu ajutorul sclavei Olga, dar și a unei săbii pe care o găsește în urma unor viziuni.