Cum a reușit o femeie să-și găsească fiica la 44 de ani după ce a fost răpită din fața casei și trimisă în SUA pentru adopție: „Este ca și cum o gaură din inima ta a fost vindecată”

Alina Popa

Publicat 14. 10. 2024

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Han Tae-soon are o poveste demnă de scenariul unui film de Hollywood. Femeia din Coreea de Sud și-a căutat timp de 44 de ani fetița care a dispărut din fața casei. Laurie avea patru ani când a fost răpită și deși mama ei a raportat cazul poliției și a căutat-o cu disperare, fiica ei a fost dată spre adopție unei familii din America.

După ce a reușit să dea de urma fetei în 2019, femeia își dă acum în judecată guvernul, o agenție de adopție și un orfelinat. Fiica ei a fost trimisă în Statele Unite în 1976, la câteva luni după ce a fost răpită din fața casei, iar Han Tae-soon acuză statul că nu a făcut nimic pentru a împiedica acest lucru.

Procesul pentru daune intentat de Han Tae-soon, a cărei poveste a făcut parte dintr-o investigație Associated Press publicată luna trecută, ar putea declanșa noi dezbateri privind practicile dubioase de colectare a copiilor și falsificarea pe scară largă a documentelor care au pătat programul de adopții din Coreea de Sud, care a trimis anual mii de copii în Occident în anii 1970-80, scrie The Independent.

Potrivit unuia dintre avocații care o reprezintă pe Han, acesta este primul caz cunoscut în care un părinte biologic coreean a dat în judecată guvernul și o agenție de adopții pentru daune în urma adopției ilicite a copilului său.

Femeia a oferit recent câteva declarații în fața Tribunalului Districtual Central din Seul și a susținut că guvernul sud-coreean este responsabil pentru că nu a împiedicat adoptarea fetei sale.

Han a raportat poliției că fiica sa a dispărut și a căutat-o cu disperare, vizitând frecvent secțiile de poliție, birourile guvernamentale și agențiile de adopție și chiar intervenind în mass-media coreeană.

Imaginea fiicei sale a fost afișată peste tot: în stațiile de metrou, pe stâlpii de iluminat, pe pungi cu gustări care anunțau dispariția copiilor, versiunea coreeană a cutiilor de lapte americane.

De asemenea, Han acuză Holt Children's Services, cea mai mare agenție de adopții din Coreea de Sud, că a facilitat adopția lui Bender fără a-i verifica trecutul. Avocații acesteia au declarat că Jechon Children's Home nu a făcut niciun efort pentru a găsi părinții după ce Bender a fost plasată de poliție la această instituție în mai 1975, la o zi după ce Han a raportat dispariția ei.

În documentele sale de adopție, Bender, numită Shin Gyeong-ha la naștere, este descrisă ca o orfană abandonată, fără părinți cunoscuți. Sub un nou nume coreean făcut de orfelinat, Baik Kyong Hwa, ea a fost trimisă în Statele Unite în februarie 1976.

„Timp de 44 de ani, am rătăcit și mi-am căutat copilul, dar bucuria de a o întâlni a fost doar de moment, iar acum sufăr atât de mult pentru că nu putem comunica în aceeași limbă”, a spus Han cu lacrimi în ochi.

„Se pare că nu au făcut niciun efort pentru a-i găsi părinții și au deghizat-o ca pe un orfan pentru adopție în străinătate. Vreau ca guvernul și Holt să ne explice cum s-a întâmplat acest lucru”, a adăugat aceasta.

Avocatul lui Han a declarat că guvernul poartă mare parte din vină și spune că fetița ar fi putut fi găsită cu ușurință dacă informațiile privind copiii dispăruți ar fi fost partajate în mod corespunzător între secțiile de poliție sau dacă ofițerii ar fi încercat să caute în orfelinate.

„În timp ce statul poartă marea responsabilitate pentru neîndeplinirea datoriei sale de a ajuta la găsirea copiilor dispăruți și la reunirea acestora cu familiile lor, credem, de asemenea, că (orfelinatul) și agenția de adopție nu pot fi scutite de responsabilitate, de asemenea”, a declarat Kim.

„Bănuim că aceste instituții de protecție a copilului nu și-au îndeplinit obligația etică de a ajuta la găsirea părinților copilului, chiar și atunci când copilul spunea că are o familie și are părinți”, a adăugat avocatul, potrivit sursei menționate mai sus.

Ce daune cere mama fetei

Jeon Min Kyeong, un alt avocat care o reprezintă pe Han, a declarat că aceasta solicită daune în valoare de aproximativ 600 de milioane de woni (445.000 de dolari). Procesul îi menționează pe Han, soțul ei și doi dintre copiii ei mai mici ca reclamanți, dar nu și pe Bender.

Ministerul Justiției din Coreea de Sud, care reprezintă guvernul în procese, și Holt nu au făcut deocamdată comentarii în acest caz.

Cum a fost răpită fetița

Într-un interviu anterior acordat AP, Laurie Bender a declarat că a fost abordată de o femeie străină în timp ce se juca în apropierea casei sale din orașul Cheongju. Ea își amintește că femeia i-a spus că familia ei nu o mai vrea pentru că Han a mai avut un copil. Tulburată, Bender a mers cu femeia, care, după ce a dus-o cu trenul, a abandonat-o în Jechon, un oraș aflat la 80 de kilometri distanță.

Cum a dat Han de fiica sa după 44 de ani

După ce nu și-a găsit fiica timp de patru decenii, Han i-a înregistrat ADN-ul la un grup non-profit numit 325 Kamra, care ajută adopții coreeni să se reîntâlnească cu familiile lor prin intermediul informațiilor genetice. În Statele Unite, Bender a făcut un test ADN pentru că propria sa fiică era curioasă cu privire la moștenirea lor, iar 325 Kamra le-a adus împreună în 2019.

La doar câteva săptămâni după ce și-a găsit mama, Bender și fiica ei au zburat în Coreea pentru a se întâlni cu Han. Recunoscând-o imediat pe Bender, Han a alergat la ea și a izbucnit în lacrimi.

„Este ca și cum o gaură din inima ta a fost vindecată, te simți în sfârșit ca o persoană completă. Este ca și cum ai fi trăit o viață falsă și tot ceea ce știi nu este adevărat”, a declarat Bender.

„Majoritatea oamenilor știu despre răpirea mea din Coreea de Sud. Eu sunt doar una dintre miile de persoane care au aflat adevărul cu ajutorul potrivirii ADN. Organizațiile de adoptați și de părinți ai copiilor dispăruți fac presiuni pentru modificarea legilor coreene care au dus la intensificarea traficului de persoane”, a mai scris Laurie pe contul său de Facebook.

Ancheta AP, care a fost, de asemenea, documentată de Frontline (PBS), a descris modul în care guvernul sud-coreean, națiunile occidentale și agențiile de adopție au lucrat în tandem pentru a plasa aproximativ 200.000 de copii coreeni în Statele Unite și în alte națiuni occidentale, în ciuda faptului că ani de zile au existat dovezi că copiii erau procurați prin mijloace dubioase sau necinstite.

Țările occidentale au ignorat aceste probleme și uneori au făcut presiuni asupra Coreei de Sud pentru a continua să primească copii, concentrându-se pe satisfacerea cererii interne uriașe de copii.

Foto: Shutterstock

​