ß
După tragedia din Bucegi, unde a murit o fată atacată de urs, mai mulți oameni au reacționat pe rețelele sociale. Alpiniști, salvatori sau, pur și simplu, iubitori ai muntelui au fost profund mișcați de cele întâmplate. Bianca Apostol, o româncă pasionată de drumeții, care a cutreierat munții în multe țări ale lumii, vorbește despre experiența ei, când a dat nas în nas cu ursul.
Bianca Apostol povestește care a fost reacția ei când a văzut un urs la o distanță foarte mică.
„De foarte mulți ani merg împreună cu partenerul meu, Daniël, în drumeții pe munte. Și când spun drumeții, mă refer la trasee lungi, mici expediții de până la doua săptămâni în șir câteodată, când ne organizăm cu multă vreme dinainte, cărăm singuri echipamentul, mâncarea etc. Am fost cam prin toate zonele din România, dar și în străinătate: Patagonia, Kyrgyzstan, Georgia, Islanda, Norvegia etc. Dar cea mai relevantă experiență pe acest subiect am avut-o în Canada.
Acum doi ani am petrecut două luni pe poteci în Canadian Rockies și British Columbia. Bineînțeles, o prima îngrijorare când am planificat drumețiile au fost urșii”, își începe ea povestirea.
Femeia spune că pe parcursul a două luni s-au întâlnit de câteva ori cu ursul.
„Pe parcursul timpului petrecut în backcountry în Canada, am învățat câte ceva despre urși, comportamentul lor și cum să te comporți și tu în cazului unei întâlniri. În prima zi (în Canada) am zărit un urs grizzly cam la 20 de metri depărtare. Eram singuri acolo, ne-am speriat, nu ne-am mișcat, însă ursul era complet dezinteresat de noi. La a doua întâlnire cu ursul pe traseu în Canada, am fost mai pregătiți mental. Noi veneam dintr-o direcție pe potecă, ursul din partea opusă și pentru că nu aveam vizibilitate, într-o curbă, am dat aproape cap în cap cu el. De data aceasta a fost un black bear. Ursul a sărit un pic speriat, surprins, noi la fel. Însă ne-am păstrat calmul și după cum citisem, am luat spray-ul la îndemână (acesta se folosește numai în cazul unui eventual atac, nu doar la o simpla întâlnire pentru că dacă ursul nu arată semne de agresivitate folosirea spray-ului s-ar putea să-l enerveze), ne-am mișcat ușor un pic în spate și am coborât mai jos de pe potecă, printre copaci. Ni s-a explicat că urșilor le place să folosească și lor potecile, și când dai peste el trebuie să îl lași să treacă (nu să alergi, că atunci te vede ca pe o pradă și oricum el aleargă mai repede decât tine). I-am vorbit calm să audă că suntem oameni. Nu țipat, pentru că țipatul îl derutează și ar putea stârni comportament defensiv. Ursul a trecut și și-a văzut de treaba lui. Atașez un video”.
„În cazul în care ursul venea de exemplu din aceeași direcție în spatele nostru asta nu însemna automat că ne urmărește și este un atac. La fel ca omul, ursul folosește câteodată și el poteca și este nedumerit cum să se comporte în prezența ta. Tu te dai la o parte, el merge înainte și își continuă fiecare drumul lui. Grizzly-ul pe care îl întâlnisem în prima zi de hiking nici măcar o privire nu ne-a aruncat, a trecut așa cu ‘aroganță’ prin fața noastră pe când noi am fost complet marcați de prezența lui, o frica combinată cu fascinație. Ursul negru (mult mai mic ca și mărime decât un grizzly) însă, după cum se vede în video a fost un pic stresat; la fiecare pas a întors un ochii să vadă ce facem”, a relatat Bianca.
Gallery