(P) “Sărmane creaturi”: nu poți rata un film nominalizat la premiile Oscar 2024 la 11 categorii!

Cristina Marin

Publicat 5. 2. 2024

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

E greu de imaginat că o să apară în viitorul apropiat un film mai amuzant, mai nerușinat și mai extravagant decât “Sărmane creaturi” al regizorului Yorgos Lanthimos.

E deja greu de imaginat cum de mai apar încă astfel de filme în 2024, într-o piață de cinema ce pare că se îndreaptă vertiginos către succes comercial facil și mai puțin către artă și măiestrie. Și, în sfârșit, e aproape imposibil de imaginat universul steam-punk gotic în care se învârtesc personajele lui Lanthimos… dacă nu ești în sala de cinema, locul în care poți vedea cu ochii tăi cum prinde viață imaginația debordantă și excentrică a regizorului și a echipei sale.

Și pentru că tot am pomenit de echipă, înainte de a intra în poveste, dați-mi voie să v-o prezint: regizor: nominalizatul la Oscar Yorgos Lanthimos (The Favourite, The Lobster); scenarist: nominalizatul la Oscar Tony McNamara (The Favourite); imaginea: nominalizatul la Oscar Robbie Ryan (The Favourite, C'mon C'mon); producător: nominalizatul la Oscar Ed Guiney (The Favourite, Room); în rolul principal: câștigătoarea de Oscar Emma Stone (The Favourite, La La Land); în rolurile secundare: nominalizatul la Oscar Willem Dafoe (The Lighthouse, The French Dispatch) și nominalizatul la Oscar Mark Ruffalo (Spotlight, Foxcatcher).

Și acum, câte ceva despre povestea uluitoarei și provocatoarei Bella Baxter, eroina filmului “Sărmane creaturi”, o adaptare exuberant de isteață a romanului cu același nume și aceeași exuberanță, scris de scriitorul polimat Alasdair Gray.

Să spunem despre “Sărmane creaturi” că este total lipsit de inhibiții ar fi o afirmație corectă dar prea  cuminte față de aventura absolut nebunească, explozivă, distrugătoare de tabu-uri și prejudecăți și așteptări și clișee pe care ne-o propune Yorgos Lanthimos și Emma Stone, într-un rol cum, realmente, nu ați mai văzut-o până acum.

Emma Stone e Bella Baxter, o tânără pe care o readuce la viață Dr. Godwin Baxter (Willem Dafoe), un savant genial și excentric. Dar Bella e o foaie albă de hârtie pe care nu e așternut încă niciun cuvânt. Bella se naște, ca orice bebeluș, cu o minte complet necoaptă, gata să absoarbă informație ca un burete, dar într-un corp de adult. Iar evoluția ei e rapidă și absolut spectaculoasă.

Într-o interpretare de un curaj nebun și total dezinhibat al Emmei Stone, filmul o urmărește pe Bella Baxter, tânăra care se îmbarcă cu o sinceritate dezarmantă într-o aventură a auto-cunoașterii în care descoperă lumea, cu toate prejudecățile ei de neînțeles și de neaceptat, și pe sine însăși.

Perioada în care se desfășoară acțiunea filmului e greu de precizat cu acuratețe și, de fapt, nici nu are o atât de mare importanță. Povestea Bellei are loc într-un trecut paralel, un fel de epocă victoriană presărată cu elemente gotice și steam-punk, o lume a puterii patriarhale și a inegalității de gen. Fară să pedaleze declarativ în acesta direcție, “Sărmane creaturi” e o interpretare subversivă a clasicului “Frankenstein”, rolul creatorului Bellei fiind preluat de Dr. Godwin Baxter (Willem Dafoe), un savant de geniu binevoitor și neortodox, ce poartă pe față niște cicatrici grotești, amintire a chinurilor la care a fost supus în copilărie de propriul său tată.

Dr. Godwin e primul ei profesor în descifrarea limbajului și a regulilor societății în care deschide ochii.  Bella, cu un creier în care nu e înscrisă nicio experiență de viață, nicio amintire, nicio emoție, are parte de atenția exclusivă a Dr. Godwin. Această atenție se dovedește a fi insuficientă pentru tânăra curioasă care are nevoie de mai mult, de orizonturi mai largi, de experiențe în afara mediului “antiseptic” și protector oferit de ”creatorul” ei. Bella are nevoie să evadeze și să descopere oamenii și lumea. Foamea ei de informații, cunoaștere și experiențe e vorace și nu poate fi potolită între zidurile conacului Dr.-ului Godwin.

Așa că Bella apucă hotărâtă șansă oferită de Duncan Wedderburn (un Mark Ruffalo minunat de burlesc) și pleacă din Londra. Duncan, cavalerul pe cal alb din poveștile pline de stereotipuri, e total necavaleresc în comportament, de fapt, e un avocat lipsit de galanterie și uns cu toate alifiile. Cei doi călătoresc mai întâi la Lisabona, apoi pe un vapor cu aburi ajung în nordul Africii, în Alexandria, pentru a se opri, în cele din urmă, în Paris, mai exact într-un bordel în care Bella se simte cât se poate de în largul ei. Bella își abordează corpul și propria sexualitate cu aceleași sentimente de uimire și încântare și spirit de aventură pe care le revarsă peste tot pe unde o duce aventura ei de descoperire a lumii și a propriei persoane.

Ne oprim aici cu dezvăluirile, filmul trebuie văzut și savurat, nu povestit, dacă ar mai fi ceva de adăugat ar fi faptul că “Sărmane creaturi” tocmai ce a fost nominalizat la premiile Oscar, la categoriile următoare: cel mai bun film, cea mai bună actriță, cel mai bun actor într-un rol secundar, cel mai bun regizor, cea mai bună coloană sonoră, cea mai bună imagine, cel mai bun scenariu, cea mai bună coregrafie, cele mai bune costume, cel mai bun machiaj, cel mai bun montaj, iar asta după ce a câștigat deja Leul de Aur la Festivalul de Film de la Veneția, a fost câștigător al Globurilor de Aur pentru cel mai bun film și cea mai bună actriță într-un rol principal și a fost nominalizat pentru cel mai bun actor într-un rol secundar, cel mai bun scenariu, cea mai bună regie și cea mai bună coloană sonoră, tot la Globurile de Aur.

Sper că aceste argumente și dovezi de recunoaștere să vă convingă să vă rezervați un bilet la premieră. Filmul, nu doar ca spectacol, ci și ca artă, e încă viu și produce opere ce vor rămâne în istorie.