Lacrimi de emotie si amuzament. A RIDICAT SALA IN PICIOARE cu vocea sa, dar mai ales cu miscarile soldurilor

Redacția Redacția

Actualizat 24. 2. 2012

Copiază legătură Distribuiți pe Facebook Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Telegram Distribuie pe Twitter

Carol Aflat a inceput sa cante la acordeon. Pana cand a aflat ca oamenii ii apreciaza vocea de tenor si chiar poate castiga ceva bani din asta. La "Romanii au talent", cu mult umor si o miscare a soldurilor de remarcat, barbatul i-a impresionat pe cei prezenti in sala si a obtinut trei de "DA".

"Mie mi-ati placut foarte mult. Pe langa faptul ca aveti un timbru foarte bun, dictie foarte buna", i-a spus Andra.

"Ma bucur ca ati venit, cantati foarte bine. Un singur lucru am sa va reprosez: puteati sa faceti de mai mult ori miscarile acelea ghiduse de dans", a fost reactia lui Mihai Petre.

"Raspunsul meu de DA", au spus apoi in cor Andi Moisescu si ceilalti doi jurati.

Vezi mai jos o galerie foto cu cele mai tari momente ale lui Carol la preselectiile "Romanii au talent":

Citeste povestea lui CAROL AFLAT, de 42 de ani, din Hateg:

La varsta de 7 ani, ca orice copil, adoram muzica si, printr-un gest hazliu, imi plimbam degetele pe coaste parca numarandu-le. A durat ceva timp pana cand tatal meu a luat o masura incurajatoare, anume aceea de a-mi cumpara un acordeon pe masura mea, cu 300 de lei in 1976. Nu mi-a mai trebuit la varsta mea nici un alt fel de jucarie, pentru ca acordeonul le inlocuise pe toate.

Treptat, am inceput sa-i descopar secretele muzicale si, fiind autodidact, dupa numai 6 luni reuseam in mare parte sa cant relativ bine cateva cantece populare. Un real stimulent in acest sens il reprezenta tata, folosindu-ma ori de cate ori venea acasa cu prietenii sai, cu buna dispozitie, fiind mandru de talentul meu gata de etalat.

Asta a tinut pana cand m-a prins pe picior gresit si, fiind obosit seara, nu am avut chef mare de cantat, a luat acordeonul, l-a facut praf, iar prabusirea mea a fost mare. Timp de mai bine de 4 ani nu am avut sansa nici macar sa ating un acordeon, daramite sa mai posed vreunul. Dumnezeu a fost indurator si, cum am zis, dupa 4 ani, tata imi face din nou o surpriza placuta; fapt pentru care ii multumesc mult.

Ulterior, in timpul scolii, am fost apreciat la festivitati pentru felul meu de a canta si acompania diferite grupuri de muzica din cadrul scolii. Mai tarziu, in armata, am dus mai departe standardul neobosit al talentului de a canta in diferitele ocazii ale serviciului militar.

Ani de peregrinari: Germania, Belgia, Irlanda

Dupa Revolutie am plecat in Germania unde aveam sa stau 2 ani de zile, chinuiti cu bune si rele, mai ales ca imi venea prima odrasla.

Am revenit in tara in 1993 cand m-am inscris la Facultatea de Teologie din Bucuresti, insa nu dupa multa vreme a trebuit sa intrerup cursurile din motive financiare, astfel ideea de exil a renascut si dus am fost in Belgia. In fine, de data aceasta cu sotia si copilul am reusit sa ne stabilim pentru o perioada de aproximativ 5 ani, unde ca si in Germania am lucrat in constructii.

Din anul 1995 pana la finele anului 1999, am rezidat in Belgia pana la ivirea unei sanse mai bune ca cele precedente, de a ajunge in Irlanda, unde am reusit sa ne stabilim dupa nasterea celui de al treilea copil. Am reluat activitatea de a-mi cauta o slujba in domeniul cunoscut de mine, anume de holanger constructie. In primul an in Irlanda, am lucrat in constructie la negru pana cand s-au hotarat sa ma lase o vreme acasa: nu m-am necajit prea tare, pentru ca aveam o alternativa, exact, ati ghicit, aceea de a canta cu acordeonul pe strada. Mai in gluma, mai in serios, oamenilor le placea cum cantam melodii frantuzesti si muzica clasica.

Acordeonist, pana isi descopera vocea de tenor

Deodata, ca un soc, imi venise o idee: ce ar fi sa incerc sa cant cu vocea, doar aveam ureche buna muzicala? Mi-am spus eu, zis si facut; mi-am cumparat un album cu Helmut Lotti, artist belgian care canta toate piesele ravnite de mine odinioara. Mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca mi se umple gentuta cu bani. Mai sa fie! Nu credeam ca e normal, ce aveau sa aprecieze? Nu realizam ca aveam voce de tenor si veneam si a doua zi sa le vad reactia, pentru ca imi spuneam eu ca e doar un spirit de moment. Din contra, se adunau multimile si incepeau sa aplaude, roseam de emotie, e normal, dar apoi publicul ma incuraja si le sunt dator cu asta, daca Cel de sus ma ajuta, le voi satisface gusturile muzicale atat cat voi putea de bine.

Ei bine, din acel moment nu m-au mai interesa constructiile, castigam de placere, ceea ce facea diferenta. Am cantat de atunci la diferite activitati culturale in cadrul comunitatii de romani in Irlanda si nu numai si la ora actuala deservesc aceeasi profesie pana cand o sansa mai buna se va intervedea.
 

Emisiunea "Romanii au talent" este integral si in exclusivitate pe Voyo.ro!  

Facebook.com/Romaniiautalent